Alte Domenii - Detalii articol
|
BRANDINGUL UN TRATAMENT PENTRU TODETIE?
|
 |
Charlie Bell a murit, anul acesta, în luna ianuarie, la vârsta de 44 de ani, suferind de cancer la colon. (Pentru cei care nu stiu, acest tip de cancer, daca nu survine pe fond genetic, se dobândeste pe parcurs din cauza alimentatiei necorespunzatoare si nesanatoase.) Charlie Bell a început sa lucreze de la vârsta de 15 ani pentru un restaurant McDonald’s. El a fost de altfel unul dintre promotorii sloganului international “ I’m lovin’it” la nivel international. Anul trecut în primavara a fost numit Presedinte al acestei corporatii, dupa ce predecesorul sau decedase în urma unui atac de cord.
În momentul în care Charlie Bell si-a dat demisia din functia de presedinte, anul trecut, dupa ce constatase boala de care suferea, pretul actiunilor McDonald’s a crescut cu 65 de centi. Mai mult, în clasamentul celor mai valoroase 100 de branduri din lume, dat publicitatii de Interbrand, companie specializata în evaluarea brandului, valoarea brandului McDonald’s a crescut cu 4 % atingând peste 26 de miliarde de USD.
Toate acestea nu lamuresc înca nedumerirea initiala, ba dimpotriva. O fi todetita un nou tip de cancer? Nu, nici pe departe! Todetita, conform filosofului român Constantin Noica, este una dintre cele sase maladii ale spiritului contemporan si se manifesta prin „a nu avea pentru determinatii ce se prind în ceva general, o realitatea individuala. Manifestarile se pot organiza în toate felurile dar nu sunt cu adevarat.” Cum tot Noica explica, todetita este maladia spirituala pe care o încearca omul atunci când îsi da seama ca este prins de statistica. Plaja „simptomelor” se poate extinde dar problema esentiala apare în aceea ca valori deosebite se încearca a se atribui unor determinatii (n.a. produse) fara ca împlinirea individuala sa existe cu adevarat, iar individul, în fapt, nu mai conteaza.
Rezumând: de ce avem nevoie de 10 sortimente de pasta de dinti si de 20 de detergenti si de nu stiu mai câte tipuri de bauturi carbogazoase când scopul final este unul singur: satisfacerea consumului? De ce avem nevoie de false mistere care sa ne ajute sa decidem cine vom fi mâine prin pantofii pe care îi încaltam si masina din care coborâm, sau de ce mai savuram înca glumite idioate care stimuleza setea? Cinic vorbind: pentru ca functioneaza! Pentru ca suferim de o boala pe care doctorul nu o cunoaste iar preotul contemporan nu mai poate sa o vindece. Suferim de todetita, suferim ontologic pentru ca traim în confuzia contemporana: A avea înseamna a fi! Duhovnicul viitorului desacralizat va începe prin a te întreba probabil ce tip de mir folosesti si daca mataniile pe care le ai sunt un anume brand. Spovedania ar deveni eligibila doar daca indulgentele branduite vor fi fost deja cumparate. Mergând si mai mult pe aceasta linie, pietrele funerare ale viitorului vor avea marcate tipul de pasta de dinti folosita si samponul utilizat, pentru ca stralucirea si prospetimea sa dureze… si dincolo.
Totusi noi, oamenii, fundamental, nu avem aceste dorinte. Alegerea isteata pe care o facem între un brand sau altul este inventia pura a acestor determinatii (produse) cu al caror general (brand) încercam sa ne identificam. Nostalgia paradisului de valori pierdute ma aduce acum în situatia de a ma întreba si totusi în povestea lui Adam si a Evei sa fi fost brandul marului de vina? Sau tot sarpele indiferent cine are fi acela în zilele contemporane?
Dar consumatorii care mimeaza fericirea tâmpa si loialitatea conditionata de tombola româneasca - cumpara toata lumea, câstiga unii, în permanenta altii decât cei pe care îi cunosc - si care sunt parte din market share si care cadreaza cu profilul exact catre care brandul va fi pozitionat vor decide daca am dreptate. Si nu am, vor spune ei si deopotriva promotorii valorilor din spatele sireturilor care nu se dezleaga!
Dar îngrijorarea mea nu este acolo ci în alta parte, acolo unde toti suntem vulnerabili si unde brandingul viitorului deja lucreaza. Generatiei Flower Power îi urmeaza acum generatia coca cola si generatia gamerilor. Si poate ca cel mai trist din toate mi se pare adevarul enuntat de unul dintre managerii Mc Donald’s cum ca logo-ul lor este mai cunoscut decât simbolul crestinilor: crucea. Nu cred ca exista copil, în România, care uitându-se la televizor, în mod normal numai la desene animate, sa nu ceara insistent parintilor meniul special cu jucarie, pentru copii, în momentul în care se afla în preajma unui restaurant. Nepotelul meu de 6 anisori (nu stie înca sa citeasca) recunoaste însa un restaurant McDonald’s si este aproape imposibil sa-l convingi ca nu asta este restaurantul.
Ce pot sa mai spun decât I am lovin’him si sa ne fie de bine!
Autor: Razvan Tudor, Director Marketing Comunicare, Bursa Romana de Marfuri
|
|
Oferta de instruire si consiliere a BRM Business Consulting, dezvoltata atat pe domenii de avangarda cat si pe abordari de ultima ora ale unor domenii mai
« clasice », este completata de evenimentele si publicatiile proprii.
Formularul de inscriere
Profil companie (pdf)
descarcati aici
|
